Caracatița (Octopus) — reprezintă un gen de moluște cefalopode. Locuiesc în mările tropicale, subtropicale și în oceane, la adâncimi de până la 150 metri. Preferă locurile stâncoase ( peșteri, crăpături), mai mult pe la fund printre pietre și alge marine.
Ziua sunt mai puțin active decât noaptea, astfel sunt considerate animale prădătoare nocturne.
Caracatița se consideră una din cele mai inteligente (din toate nevertebratele), din mai multe considerente:
Aspectul
Are un corp scurt și moale care se aseamănă cu un sac, spatele oval și capul diferențiat. Doi ochi mari, care sunt asemănători cu ochii omului.
Gura este dotată cu două fălci puternice (asemănătoare cu ciocul de papagal), înconjurată de opt tentacule prevăzute cu numeroase ventuze. Aceste tentacule sunt unite între ele printr-o membrană subțire. O caracatiță adultă are pe tentacule aproximativ 2000 de ventuze, fiecare aparte având o putere de ținere de aproximativ 100 g, cu ajutorul unui efort muscular.
Pe fiecare tentacul se află până la 10000 de papile gustative, care ajută la determinarea hranei (comestibilă sau nu)
Respiră prin branhii. Pentru o perioada scurtă poate să reziste în afara apei, fără a dăuna organismului. Caracatița are trei inimi: una (principală) ajută la conducerea sângelui prin tot corpul și două (branhiale) care împing sângele prin branhii.
Pentru a se adapta mediului înconjurător caracatița are capacitatea de ași schimba culoarea. Acest lucru se datorează celulelor cu diferiți pigmenți aflate în piele.
Culoarea în stare liniștită este — maro. În cazul dacă este speriată — albă și dacă caracatița este furioasă — se înroșește.
Caracatițele sunt capabile de a percepe sunete și ultrasunete. Dimensiunea variază: de la 1 cm pana la 4 metri. Longevitatea este de 1-2 ani, rareori ajungând pană la 4 ani.
Alimentația
Se alimentează de obicei cu moluște, crustacee și pești. Prada o capturează cu ajutorul tentaculelor, după care o apropie de gura și o mușcă, eliminând veninul din glandele salivare ale gâtului în rana victimei.
Ziua sunt mai puțin active decât noaptea, astfel sunt considerate animale prădătoare nocturne.
Caracatița se consideră una din cele mai inteligente (din toate nevertebratele), din mai multe considerente:
- pot fi instruite
- au o memorie bună
- deosebesc figurile geometrice (pătrat mic de cel mare; cerc de pătrat; romb de triunghi)
- recunosc oamenii (se obișnuiesc cu oamenii care îi hrănesc)
Aspectul
Are un corp scurt și moale care se aseamănă cu un sac, spatele oval și capul diferențiat. Doi ochi mari, care sunt asemănători cu ochii omului.
Gura este dotată cu două fălci puternice (asemănătoare cu ciocul de papagal), înconjurată de opt tentacule prevăzute cu numeroase ventuze. Aceste tentacule sunt unite între ele printr-o membrană subțire. O caracatiță adultă are pe tentacule aproximativ 2000 de ventuze, fiecare aparte având o putere de ținere de aproximativ 100 g, cu ajutorul unui efort muscular.
Pe fiecare tentacul se află până la 10000 de papile gustative, care ajută la determinarea hranei (comestibilă sau nu)
Respiră prin branhii. Pentru o perioada scurtă poate să reziste în afara apei, fără a dăuna organismului. Caracatița are trei inimi: una (principală) ajută la conducerea sângelui prin tot corpul și două (branhiale) care împing sângele prin branhii.
Pentru a se adapta mediului înconjurător caracatița are capacitatea de ași schimba culoarea. Acest lucru se datorează celulelor cu diferiți pigmenți aflate în piele.
Culoarea în stare liniștită este — maro. În cazul dacă este speriată — albă și dacă caracatița este furioasă — se înroșește.
Caracatițele sunt capabile de a percepe sunete și ultrasunete. Dimensiunea variază: de la 1 cm pana la 4 metri. Longevitatea este de 1-2 ani, rareori ajungând pană la 4 ani.
Alimentația
Se alimentează de obicei cu moluște, crustacee și pești. Prada o capturează cu ajutorul tentaculelor, după care o apropie de gura și o mușcă, eliminând veninul din glandele salivare ale gâtului în rana victimei.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu